O înregistrare cu fratele Traian Dorz,
Hristos a murit pentru păcatele noastre
Și textul:
Hristos a murit pentru păcatele noastre…
Cred că niciodată şi niciodată nu va fi prea mult spus acest cutremurător adevăr.
Dacă am vorbi despre această nebănuită dragoste a lui Dumnezeu, arătată în moartea Fiului Său Preaslăvit, Iisus Hristos, pentru păcatele noastre, în limba desăvârşită, cu cuvintele cele mai înalte sau cele mai adânci, în felul cel mai mişcător sau mai frumos – nu vom putea niciodată arăta toată mărimea şi profunzimea acestei Jertfe, tot dumnezeiescul ei Preţ şi toată nemărginita ei Cuprindere!…
Hristos a murit pentru păcatele noastre…
Hristos nu numai Şi-a lăsat tronul Slavei Sale eterne, locul Măririi Sale atotputernice… Starea demnităţii şi a strălucirii Sale, înconjurate de adoraţia făpturilor strălucitoare, de corurile miliardelor de îngeri şi duhuri fericite, de slujirea şi închinarea nemărginirilor create şi îndrumate prin El,
dar Şi-a restrâns şi infinitatea Sa, până la a încăpea în cel mai mic trup omenesc. În cea mai săracă stare omenească. În cel mai din urmă loc omenesc. În cea mai grea vreme omenească…
Nu găseai o stare mai joasă, un loc mai din urmă, o vreme mai grea.
Fiindcă El, Care venea să ne mântuiască pe toţi oamenii, trebuia să vină din urma celui mai din urmă dintre noi.
Cum păstorul care îşi mână turma în staul trebuie să fie dinapoia şi a oii celei mai dinapoia tuturora.
Hristos a murit pentru păcatele noastre…
El nu numai că a suferit neştiinta şi slăbiciunile vârstei de copilaş omenesc, nu numai că a răbdat foame şi sărăcie şi frig în casa unor părinţi săraci care trebuiau să muncească din greu, luptând cu mizeria, cu lipsa şi cu necazurile, şi nu numai că a trebuit să sufere nedreptăţile celor nedrepţi, hulele celor hulitori, bătăile celor bătăuşi, josniciile celor josnici, de-a lungul vieţii Sale, şi nu numai că a trebuit să rabde prostia celor proşti, slăbiciunile celor slabi, nepuţintele celor neputincioşi, şi nu numai că a trebuit să ia asupra Lui bolile celor bolnavi, vina celor vinovaţi şi osânda celor osândiţi, – dar a trebuit să moară în locul nostru, al tuturora, pentru a ispăşi El singur vina de moarte la care eram condamnaţi noi, fiecare şi toţi, din pricină că toţi săvârşeam vina aceasta.
Hristos a murit pentru păcatele noastre…
Ce cutremurător cuvânt… Ce cutremurătoare dragoste! Ce cutremurătoare vină! Ce cutremurătoare răspundere! Ce cutremurătoare datorie! Ce cutremurătoare mântuire! Ce cutremurător Preţ! Ce cutremurătoare Slavă !.
Cine poate măsura întinderea nemărginită a acestei Jertfe… Preţul etern al acestei Morţi… Urmările veşnice ale acestei Răscumpărări, pe care Însuşi Dumnezeul tuturor acestora a adus-o pentru dezrobirea, pentru infierea, pentru slava noastră?
Hristos a murit pentru păcatele noastre…
Da, Hristos a murit cu adevărat, cu cea mai grea, cu cea mai usturătoare, cu cea mai chinuită şi mai cumplită moarte a murit El pentru noi.
A murit de bătaie, sfârtecat de plesnele biciului de curea, cu noduri şi cu greutăţi.
A murit zdrobit de lovituri cu pumnii, cu picioarele, cu bâtele, cu parii, cu răngile…
A murit de foame, nemâncat de zile şi nopţi.
A murit de sete – nu I s-a dat nici apă tot timpul acestor chinuitoare pătimiri.
A murit de istovire, de oboseală, de neodihnă.
A murit sfârtecat de spini, zdrobit de cruce, străpuns de cuie, strâns de funii, spânzurat în piroane…
A murit de batjocuri, a murit de durere, a murit de întristare…
Hristos a murit pentru păcatele noastre…
Nu pentru ale Lui. El n-a avut nici un păcat, nici unul singur, nici unul, nici unul…
Numai pentru ale noastre a murit. Numai pentru ale noastre. Pentru ale fiecaruia dintre noi – şi pentru ale tuturora împreună.
Începând de la cel dintâi păcătos dintre noi, de la mine – şi până la cel din urmă.
Începând de la cel mai mare dintre păcătoşi, care eram eu, şi pană la cel mai mic.
Începând cu cel mai mizerabil dintre noi, care sunt eu – şi pana la cel mai bun.
Începând cu cel mai greu dintre păcăte care era al meu – şi până la cel mai usor….
Pentru noi, toţi păcătoşii – şi pentru ale noastre păcate, toate – a murit Hristos, a trebuit să moară El Însuşi.
Numai El putea să le acopere cu Jertfa Lui.
Numai El putea să le răscumpere cu Moartea Lui.
Numai El putea să le spele cu Sângele Lui.
Nimeni altcineva. Nimeni, nimeni, nimeni – numai El.
Numai El Singur, numai El, numai Singur El…
Hristos a murit pentru păcatele noastre.
Să ne cutremure, să ne înfioare, să ne prăbuşească acest înspăimântător Cuvânt, şi Adevăr, şi Preţ!
Cât de mari erau păcatele noastre că n-au putut fi ispăşite şi iertate altfel!
Cât de osândiţi eram noi, că n-am putut fi răscumpăraţi şi izbăviţi fără un astfel de Preţ!
Cât de nenorociţi şi pierduţi eram noi, că nu era pentru noi o altă mântuire, o altă salvare, o altă izbăvire decât asta, a Lui!.
O, Hristos a murit pentru păcatele noastre.
Slavă veşnică Morţii Sale din dragoste, din milă şi din bunătate pentru noi!…
Datorită acestei slăvite Morţi, noi suntem izbăviţi, de drept, din osânda în care eram;
datorită acestui Preţ, noi suntem răscumpăraţi, de drept, din toată robia unde ne vândusem singuri, pacătuind;
datorită acestei Jertfe, noi avem, de drept, făgăduinţa mântuirii, prin Sângele, prin Jertfa şi Răscumpărarea Lui.
Hristos a murit pentru păcatele noastre…
Acum să intrăm şi defapt în această izbavire…
să primim şi defapt această răscumparare…
să devenim şi defapt părtaşi la această mântuire prin naşterea din nou, singura care ne dă acest har;
şi prin umblarea şi trăirea, apoi, a întregii vieţi, până la moarte, în frică şi dragoste de Dumnezeu, ca să putem primi, ca sfârşit al credinţei noastre, adevărata şi veşnica mântuire, care ne-a fost cucerită de Hristos.
Primeşte-o astfel şi tu, suflete drag! Şi ţi-o du apoi până la moarte statornic.
Numai aşa vei avea un folos adevărat de moartea lui Hristos.
Traian Dorz, Hristos – Puterea Apostoliei, vol. I
Sursa text https://oasteadomnului.info/hristos-a-murit-pentru-pacatele-noastre/
Sursa foto https://doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/golgota-locul-rastignirii-mantuitorului
