Iisuse, Mântuitorul meu, drept este oare ca Tu să stai pironit pe cruce, iar eu să stau în păcatele desfrânării?
Drept este oare ca Tu să porţi cununa de spini pe cap, iar eu să stau cu atâtea gânduri rele şi murdare în capul meu?
Drept este să stai cu rana deschisă în coastă, iar eu să ţin duşmănie împotriva aproapelui meu?
Trupul Tău cel curat este distrus de bătai, iar eu stau cu trupul pângărit de atâtea păcate. Mie mi se cade să ţin în spate crucea aceasta, Iisuse! Eu să sufăr atâtea patimi, eu să sufăr moarte grea, că aceasta o merit pentru păcatele mele!
Dacă nu pot să mor pentru Tine, cel puţin să mă pocăiesc pe cale. Dacă nu pot să vărs sângele meu, să vărs şiroaie de lacrimi ca să arăt şi eu cât de puţină dragoste pentru Tine!
