Rugăciunile începătoare

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie (de 3 ori).

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! ( de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte. (de 3 ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dăne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbăveşte de cel rău.Amin

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi; căci, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi; miluieşte-ne pe noi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum, ca un milostiv, şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale, şi numele Tău chemăm. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Doamne miluieşte. (de 12 ori)

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.

 Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

 

ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC PANTELIMON

După rugăciunile începătoare se zice:

Condacul întâi:

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântâm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Icosul întâi:

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae, stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, sfinte cu adâncă judecată;

Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;

Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;

Bucură-te, al blândului Iisus următor;

Bucură-te, că după Domnul ai însetat;

Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;

Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;

Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;

Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;

Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;

Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;

Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al 2-lea:

De mic rămas fără mamă, sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului celui adevărat, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului, pentru care te lăudăm aşa:

Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;

Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;

Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;

Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;

Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;

Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;

Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;

Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;

Bucurǎ-te, ostaş neînvins al lui Hristos;

Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;

Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;

Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al 3-lea:

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat sprecer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Râvnă multă ai pus, sfinte, ca să întorci de la închinarea de idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laudă ca aceasta:

Bucură-te, cercetător al durerilor;

Bucură-te, vindecător ai orbilor;

Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;

Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;

Bucură-te, al sufletului tău vânător;

Bucură-te, al doctorilor doctor;

Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;

Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;

Bucură-te, lauda îngerilor;

Bucură-te, a păgânilor mirare;

Bucură-te, bucuria mamei tale;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al 4-lea:

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;

Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;

Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;

Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;

Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;

Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;

Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-au pregătit;

Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;

Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;

Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;

Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;

Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al 5-lea:

Cele ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ la ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor, de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:

Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;

Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;

Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;

Bucură-te, sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;

Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;

Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;

Bucură-te, că, Hristos în chipul lui Ermolae ţi s-a arătat;

Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;

Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;

Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;

Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al-6-lea:

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd? Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al-6-lea:

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul apostol loan. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;

Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul meu;

Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;

Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;

Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;

Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;

Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;

Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;

Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;

Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;

Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;

Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al-7-lea:

Zile de-a rândul ai fost chinuit, sfinte, dar acestea

mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-I; Aliluia!

Icosul al-7-lea:

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal. Deci, bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm: Bucurâ-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;

Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;

Bucură-te, al puterii firii înfrângâtor;

Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;

Bucură-te, plutitor deasupra apelor;

Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;

Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;

Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;

Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;

Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;

Bucură-te, răspânditorule al credinţei;

Bucură-te, iubitorule al umilinţei;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al-8-lea:

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri crezând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al-8-lea:

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;

Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;

Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;

Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;

Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;

Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;

Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;

Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;

Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;

Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;

Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piarză;

Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al-9-lea:

Văzând tăria ta, sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-9-lea:

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi fermecător socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:

Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;

Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;

Bucură-te, că pe roată ai fost strunjit;

Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;

Bucură-te, cel ce ai fost socotit fermecător;

Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;

Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;

Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti pătimitor;

Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;

Bucură-te, că la moartea lor, pământul s-a cutremurat;

Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;

Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al 10-lea:

Zadarnice au fost chinurile păgânilor, sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi izbit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului şi tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:

Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;

Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;

Bucură-te, că în chinuri Domnului slavă dădeai;

Bucură-te, că împărăţia cerească cu dor o căutai;

Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;

Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;

Bucură-te, că după nume eşti mult-miluitor;

Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurător;

Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;

Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;

Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;

Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al 11-lea:

Cu durere dreptcredincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând o astfel în împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti; pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:

Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;

Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;

Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;

Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;

Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat bucurie;

Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;

Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;

Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;

Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;

Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cunune;

Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;

Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al 12-lea:

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:

Bucură-te, bucuria Tatălui;

Bucură-te, lauda Fiului;

Bucură-te, desfătarea Duhului sfânt;

Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;

Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;

Bucură-te, izbăvitor de chinuri;

Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;

Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;

Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;

Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;

Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;

Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;

Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;

Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane.

Condacul al 13-lea:

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi, apărător, celor în primejdii, izbăvitor, celor învăluiţi în păcate, scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate, îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, sfinte, şi astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi: Din pruncie ţi-ai păstrat… şi Condacul întâi: Înaintea celui cu chip…