Canonul și Acatistul Sfinților Mărturisitori Români din temnițele comuniste – Mănăstirea Diaconești
ACATISTUL SFINŢILOR ROMANI DIN ÎNCHISORI
TROPARUL, GLASUL 1
Mărturisitorii cei adevăraţi ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, şi nici prigoana, nici temniţă, nici chinurile, nici lanţurile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinţa şi neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.
CONDACELE ŞI ICOASELE
Condacul 1:
Pe Mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului, care cu puterea Crucii pe vrăjmaşi au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să îi lăudăm zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Romani, care în temniţă pe Hristos aţi mărturisit!
Icosul 1:
De la icoana şi de la altar aţi pornit, Sfinţilor Mărturisitori, să apăraţi dreapta credinţă şi neamul românesc de urgia ce venea dinspre Răsărit, şi nici prigoana, nici temniţă nu v-au îngrozit, ci cu tărie aţi stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care, bucurându-ne, vă lăudam zicând:
Bucuraţi-vă, suflete curate de crin.
Bucuraţi-vă, că nu v-a întinat nici un chin.
Bucuraţi-vă, ca robia neamului aţi voit a o frânge.
Bucuraţi-vă, ca ţării aţi pus temelie de sânge.
Bucuraţi-vă, că vrăjmaşii lui Hristos v-au prigonit.
Bucuraţi-vă, ca vânzătorii de neam v-au lovit.
Bucuraţi-vă, că zdrobiţi fiind, v-aţi ridicat.
Bucuraţi-vă, ca gândul la morţii voştri putere v-a dat.
Bucuraţi-vă, ca viaţa v-a fost ruga şi plâns.
Bucuraţi-vă, ca ardere de tot v-aţi adus.
Bucuraţi-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucuraţi-vă, cei ce prin puterea Sfintei Cruci aţi biruit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit !
Condacul al 2-lea :
Fiara roşie cu mânie s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos şi lumea întreagă s-a inficosat de cumplitele nelegiuri : că icoanele au fost călcate în picioare, moaştele sfinţilor batjocorite, preoţii ucişi şi mulţime de biserici dărâmate ; iar voi, Sfinţilor, nevoind a ne lăsa nouă o ţară fără altare şi icoane, v-aţi împotrivit cu bărbăţie celor rau-credinciosi, cântând lauda lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 2-lea:
Se clătina aşezarea creştină a lumii şi puterile întunericului din adânc năvăleau, iar ostaşii lui Hristos cu inimă vitează, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania însângerată, unde moarte de martiri cu bucurie au primit ; iar voi, Sfinţilor Mrturisitori, cinstindu-le jertfă, aţi făgăduit să duceţi lupta cea bună pentru izbăvirea neamului, pentru care cu mulţumire grăim:
Bucuraţi-vă, apărători ai neamului românesc.
Bucuraţi-vă, fii vrednici ai pământului strămoşesc.
Bucuraţi-vă, că doi tineri pildă vie v-au dat.
Bucuraţi-vă, ca la moarte fericiţi au plecat.
Bucuraţi-vă, ca la mormântul lor legământ aţi rostit.
Bucuraţi-vă, ca-n sărăcie a vieţui aţi făgăduit.
Bucuraţi-vă, cei ce de bucuriile pământeşti v-aţi lepădat.
Bucuraţi-vă, ca ţara s-o slujiţi v-aţi legat.
Bucuraţi-vă, ca munţi de suferinţă aţi străbătut.
Bucuraţi-vă, ca tinereţe cei mai mulţi n-aţi avut.
Bucuraţi-vă, ca neamul prin voi s-a împlinit.
Bucuraţi-vă, că durerea voastră însutit a rodit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 3-lea:
Voit-au vrăjmaşii Crucii şi vânzătorii de ţara să rupă sufletul românesc de Hristos, dar s-a ricat nouă credincios apărător cu suflet viteaz, care viaţa pentru legea strămoşească şi-a pus, zicând: „Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată”; iar acum cântă lui Dumnezeu cântare de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigaş şi Irodiada cea nouă, nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzând de dragoste pentru Biserica şi neam, diavolească poruncă au dat să fiţi noaptea duşi în pădure şi sugrumaţi, apoi străpunşi de gloanţe şi acoperiţi cu lespezi grele de piatră; dar nici mormântul, nici moartea nu v-au ţinut, ci la Viaţa cea adevărată v-aţi mutat, pentru care auziţi de la noi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, lacrimi pe obrazul ţării vărsate.
Bucuraţi-vă, suflete greu încercate.
Bucuraţi-vă, că aţi ştiut că la moarte plecaţi.
Bucuraţi-vă, ca senini v-aţi despărţit de ceilalţi.
Bucuraţi-vă, ca-n pădurea întunecată v-au dus.
Bucuraţi-vă, ca frânghii după gât v-au întins.
Bucuraţi-vă, cei ce mişeleşte noaptea aţi fost ucişi.
Bucuraţi-vă, căci catapeteasma neamului s-a despicat.
Bucuraţi-vă, ca voievozii în morminte s-au cutremurat.
Bucuraţi-vă, ca pământul ţării de întuneric s-a acoperit.
Bucuraţi-vă, că tot poporul moartea voastră a jelit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit !
Condacul al 4-lea:
Spăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia şi credinţa voastră, Sfinţilor, şi socotind să vă piardă, cu mânie s-au pornit asupra voastră în temniţele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Braşov şi Vaslui, şi în inficosatoarea « noapte a răzbunării » cu moarte de martiri v-aţi încununat, cântând lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci înţelegând că veţi fi ucişi, în curtea lagărului toţi aţi îngenuncheat şi în tăcerea nopţii rugăciunea « Tatăl nostru » cu umilinţă aţi rostit, apoi gloanţele au pornit potop asupra voastră, în vreme ce un preot întemniţat săvârşea în taina cea din urmă slujba pentru voi şi pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudam zicând :
Bucuraţi-vă, ca la moarte cu Hristos aţi plecat.
Bucuraţi-vă, ca neamului jertfă curată v-aţi dat.
Bucuraţi-vă, că s-au minunat călaii de a voastră purtare.
Bucuraţi-vă, că s-au cucerit de credinţa voastră cea tare.
Bucuraţi-vă, ca gloanţele nemilos v-au secerat.
Bucuraţi-vă, ca durere în urmă aţi lăsat.
Bucuraţi-vă, ca trupurile vi le-au pus la răscruci.
Bucuraţi-vă, cei ce n-aţi avut parte de groapă şi cruci.
Bucuraţi-vă, cei ce şi după moarte aţi fost umiliţi.
Bucuraţi-vă, cei ce “trădători de ţară” aţi fost numiţi.
Bucuraţi-vă, fii ai unui neam răstignit.
Bucuraţi-vă, ca sufletul prin dureri v-aţi sfinţit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 5-lea:
Satana însuşi s-a pogorât ca să vă cearnă, Sfinţilor Mărturisitori, în grozavă temniţă de la Piteşti, iar călăul cel îndrăcit tocmit să vă zdrobească sufletele strigă: “Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce şi n-ar fi înviat. Eu sunt adevărata evanghelie! Eu o să scriu acum pe stârvurile voastre!”; iar voi, Sfinţilor, , neavând nădejde de izbăvire decât de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi strigaţi: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Îngerii cei din ceruri şi-au ascuns faţa neputând suferi nebunia urătorilor de Dumnezeu, că în Vinerea Patimilor, spre batjocură, un tânăr pe perete au răstignit şi cu loviri sălbatice l-au ucis, iar zidurile temniţei se cutremurau de strigătele celor schingiuiţi, dar din adâncul iadului Dumnezeu cu putere v-a ridicat, că mai slăvit să vestiţi până la marginile pământului Învierea Sa, pentru care vă lăudam zicând:
Bucuraţi-vă, martiri care mult aţi pătimit.
Bucuraţi-vă ca fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucuraţi-vă, ca peste cap cu pari ascuţiţi v-au bătut.
Bucuraţi-vă, ca degetele cu cleşti vi le-au frânt.
Bucuraţi-vă, ca în picioare cu ură aţi fost călcaţi.
Bucuraţi-vă, ca-n genunchi, cu mâinile legate mâncaţi.
Bucuraţi-vă, că sare spre mâncare aţi primit.
Bucuraţi-vă, ca de apă zile întregi v-au lipsit.
Bucuraţi-vă, ca dureri peste fire aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, ca Mucenicilor din vechime v-aţi asemănat.
Bucuraţi-vă, că nici în căderi Domnul nu v-a părăsit.
Bucuraţi-vă, ca ridicându-vă, mai cu putere L-aţi propovăduit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 6-lea:
Au socotit ucigaşii cei năimiţi din temniţă Aiudului să piardă şi pomenirea voastră, Sfinţilor, şi mult chinuitele voastre trupuri în râpa de la « Dealul Robilor » le-au aruncat, spre mâncare câinilor, neştiind ei puterea lui Dumnezeu cea arătată în vedenia prorocului Iezechiel care zice : Mâna Domnului a fost peste mine şi m-a luat în Duhul şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase şi mi-a zis : « «Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze ? ». Eu am răspuns : « Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta ! ». El mi-a zis : « Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le : Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului ! Iată, voi face să intre în voi duh şi veţi învia ! ». Şi a intrat duhul în ele şi au înviat şi au stătut în picioare. Şi era ca o oaste mare, foarte mare la număr », care slăvea neîncetat pe Dumnezeu, cântându-I : Aliluia !
Icosul al 6-lea:
Sălaş de rugăciune temniţă Aiudului v-a fost, că acolo neîncetat în post şi priveghere aţi petrecut, trezvia minţii şi smerenia inimii aţi dobândit şi Dumnezeieştile Scripturi aţi învăţat, iar noaptea, îngenunchind, cu lacrimi vă rugaţi pentru morţii voştri şi pentru cei ce va prigoneau, pentru care noi vă lăudam zicând :
Bucuraţi-vă, Sfinţi purtători de cunună.
Bucuraţi-vă, c-aţi ales nevoinţa cea bună.
Bucuraţi-vă, că luptă îndoită aţi dus.
Bucuraţi-vă, ca patimile din voi le-aţi supus.
Bucuraţi-vă, ca şi pe calai i-aţi înfruntat.
Bucuraţi-vă, ca aceia să vă piardă au cugetat.
Bucuraţi-vă, ca loviri şi scuipări aţi primit.
Bucuraţi-vă, ca mădularele în bătăi v-au zdrobit.
Bucuraţi-vă, ca în celulu îngheţate aţi stat.
Bucuraţi-vă, ca apa rece pe podea v-au tunat.
Bucuraţi-vă, ca toate cu răbdare aţi suferit.
Bucuraţi-vă, ca putere de sus v-a întărit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 7-lea:
Cuvintele Mântuitorului: „frate pe frate la moarte va da” au voit să le împlinească în temniţă de la Gherla, că îndrăciţii călăi cu ură vă porneau unii împotriva altora, şi chemând pe un tată l-au silit să-şi calce în picioare copilul, iar acela căzând în genunchi a strigat: „Ucideţi-mă pe mine, numai nu-mi schingiuiţi băiatul!; iar voi, înţelegând nebunia satanei, v-aţi rugat zicând: „Doamne, dă-ne putere să răbdăm sau ia-ne viaţa!” şi lui Dumnezeu aţi strigat: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Mintea omenească nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-aţi răbdat, Sfinţilor, căci răstigniţi pe podea, cu frânghii ude aţi fost bătuţi, degetele cu cleşti v-au zdrobit şi cu scânduri peste faţă v-au lovit încât înfăţişare de oameni nu mai aveaţi, dar voi, urmând lui Hristos Cel Răstignit, toate aţi suferit şi pe calai aţi iertat, pentru care vă lăudam zicând:
Bucuraţi-vă, suflete-n foc lămurite.
Bucuraţi-vă, trupuri în chinuri zdrobite.
Bucuraţi-vă, că satana a cerut să vă cearnă.
Bucuraţi-vă, cei ce aţi avut credinţă drept armă.
Bucuraţi-vă, că până în sfârşit aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, că Hristos putere v-a dat.
Bucuraţi-vă, că mult pătimind v-aţi sfârşit.
Bucuraţi-vă, căci cu chip luminat aţi murit.
Bucuraţi-vă, că v-au nins flori de nea pe mormânt.
Bucuraţi-vă, ca îngeri v-au plâns nevăzut.
Bucuraţi-vă, ca munţi de durere aţi suit.
Bucuraţi-vă, ca Domnul la El v-a primit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 8-lea:
Iudeii cei robiţi în Egipt nici în parte n-au răbdat suferinţele voastre, Sfinţilor Mărturisitori, că nu pietre şi cărămizi v-aţi trudit a frământa, ci cu braţe istovite munţi de pământ din loc aţi mutat, şi aţi croit albie de lacrimi şi sânge pe care toate apele Dunării n-o vor putea spăla, căci glasul suferinţei voastre neîncetat se-nalţă la cer, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele şi adâncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, că nu sunt graiuri care să nu audă şi dureri care să nu rodească; iar noi, Sfinţilor, glasul pătimirii voastre din străfunduri auzindu-l, grăim către voi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, suflete tari ca munţii bătrâni.
Bucuraţi-vă, ca-n arşiţa şi ger aţi trudit.
Bucuraţi-vă, ca pământul cu sânge aţi sfinţit.
Bucuraţi-vă, ca goi şi flămânzi aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, căci cu lacrimi în stânci aţi săpat.
Bucuraţi-vă, ca-n sudori drum prin piatră aţi croit.
Bucuraţi-vă, ca drept plată lovituri aţi primit.
Bucuraţi-vă, că sub valuri aţi fost risipiţi.
Bucuraţi-vă, că sub mâl şi nisip odihniţi.
Bucuraţi-vă, ca trupul istovit v-au zdrobit.
Bucuraţi-vă, ca sufletul mai vârtos a rodit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 9-lea:
Lumină a răsărit în temniţă suferinzilor de la Târgu Ocna, căci ca un soare a strălucit într-însa, senin la suflet şi chip, sfântul temniţelor româneşti, mângâierea suferinzilor şi lauda nevoitorilor, cel ce în trezvie şi rugăciunea inimii petrecând, darul Duhului Sfânt a agonisit şi sfârşitul mai dinainte cunoscându-şi, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cântând : Aliluia !
Icosul al 9-lea:
“Iubiţi pe cei ce va prigonesc”, a poruncit Hristos, iar voi, Sfinţilor, cuvântul Lui întocmai l-aţi împlinit, că la Târgu Ocna, în noapte Naşterii Domnului, un preot muribund a cerut să fie dus la cel care cumplit îl chinuise, şi mângâindu-l cu blândeţe i-a spus : « Te iert din toată inima şi cred că Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta şi El ». Iar acela, căindu-se, cu lacrimi în ochi s-a mărturisit şi în aceeaşi noapte amândoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi, minunându-ne de puterea dragostei, vă lăudam zicând :
Bucuraţi-vă, următori ai poruncilor dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă, râvnitori ai măririi cereşti.
Bucuraţi-vă, că rugăciunea lui Iisus aţi primit.
Bucuraţi-vă, că darul Duhului Sfânt v-a umbrit.
Bucuraţi-vă, ca Evanghelia v-a fost îndreptar.
Bucuraţi-vă, c-aţi aflat lumânare şi har.
Bucuraţi-vă, ca soare între voi a strălucit.
Bucuraţi-vă, ca « sfântul închisorilor » l-aţi numit.
Bucuraţi-vă, că a odrăslit din durere şi chin.
Bucuraţi-vă, ca sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucuraţi-vă, ca în mormânt neştiut l-au zvârlit.
Bucuraţi-vă, ca fulgi mari giulgiu alb i-au croit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 10-lea:
Voit-au vrăjmaşii lui Hristos nu doar să vă zdrobească trupurile şi sufletele, ci şi credinţa cea adevărată să o batjocorească, pentru aceea la Sfintele Sărbători ale Ortodoxiei vă sileau a săvârşii blasfemii pe care mintea omenească nu le poate închipui, iar voi, Sfinţilor, umilinţa şi chinurile răbdând, cereaţi ajutorul lui Dumnezeu, întărindu-vă şi strigând : Aliluia !
Icosul al 10-lea:
Bucuria Învierii a strălucit în întunecată mină de la Baia Sprie, când în măruntaiele pământului preoţii întemniţaţi cu cutremur au strigat: „Veniţi de luaţi lumina!” şi sfredelele în chip de clopot au început a răsuna, lămpaşele s-au aprins iar osândiţii îngenuncheaţi cu lacrimi au cântat „Hristos a înviat!”, de care lucruri minunându-ne, vă lăudam strigând:
Bucuraţi-vă, cei care de vii aţi fost îngropaţi.
Bucuraţi-vă, ca de Hristos n-aţi voit să vă lepădaţi.
Bucuraţi-vă, ca-n batjocură carne în Vinerea Mare v-au dat.
Bucuraţi-vă, ca foamea răbdând, n-aţi mâncat.
Bucuraţi-vă, că Învierea în adâncuri aţi aţi prăznuit.
Bucuraţi-vă, ca prin post şi mărturisire v-aţi curăţit.
Bucuraţi-vă, ca o cruce din bârne aţi înălţat.
Bucuraţi-vă, ca sfredele în chip de clopot au sunat.
Bucuraţi-vă, ca odăjdii de preţ n-aţi avut.
Bucuraţi-vă, ca epitrahil din ştergar alb v-aţi făcut.
Bucuraţi-vă, ca împreună cu îngerii aţi slujit.
Bucuraţi-vă, că sub pământ pe Hristos aţi mărturisit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 11-lea:
Cumplită prigoană cea cu mânie pornită asupra voastră n-a cruţat nici firea femeiască cea slabă, şi întocmai muceniţelor de demult, mulţime de femei cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi neam, şi chinurile au răbdat cu bucurie, cântând lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 11-lea:
S-au spăimântat credincioşii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, neluând seamă că acela viaţă mai avea într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor şi vaiete din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea, cu frica grăim :
Bucuraţi-vă, trupuri firave cu suflet calit.
Bucuraţi-vă, ca pe Hristos cu îndrăzneală aţi mărturisit.
Bucuraţi-vă, ca muceniţelor din vechime v-aţi asemănat.
Bucuraţi-vă, ca multe feluri de chinuri aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, ca batjocuri şi lovituri aţi primit.
Bucuraţi-vă, ca spânzurându-vă, cumplit v-au strujit.
Bucuraţi-vă, ca spre împuşcare pieptul vostru l-au dat.
Bucuraţi-vă, ca mâinile soldaţilor pe arme au tremurat.
Bucuraţi-vă, ca trupurile v-au bătut până la sânge.
Bucuraţi-vă, ca de suflete nu s-au putut atinge.
Bucuraţi-vă, cu Sfinţii acestui neam prigonit.
Bucuraţi-vă, toţi care în credinţă aţi murit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor, şi în temniţele de la Piteşti, Aiud, Gherla, Baia Sprie, Jilava, Sighet, Târgu Ocna şi Canal asemenea mucenicilor din vechime pătimiri de multe feluri aţi răbdat, iar voi bine ştiind că lucrare de sus era aceasta, mai vârtos pe Hristos L-aţi chemat, cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
De nimic aţi socotit viaţa aceasta pământească şi sufletul v-aţi pus pentru dreapta-credinţă şi neamul românesc, iar acum la limanul cel fără de durere şi întristare vă veseliţi, cu toţi drepţii lăudând pe Dumnezeu şi auzind de la noi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, aripi în zbor secerate.
Bucuraţi-vă, chipuri de har luminate.
Bucuraţi-vă, vieţi care în lanţuri v-aţi frânt.
Bucuraţi-vă, ca lumea pe voi v-a urât.
Bucuraţi-vă, raze în beznă aprinse.
Bucuraţi-vă, braţe la ceruri întinse.
Bucuraţi-vă, sfinţi fără cruce şi nume.
Bucuraţi-vă, tâmple cu albe cunune.
Bucuraţi-vă, râuri cu ape curate.
Bucuraţi-vă, ramuri de rod încărcate.
Bucuraţi-vă, soli care bine-aţi vestit.
Bucuraţi-vă, stânci cu tării de granit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 13-lea:
O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă chinuri de multe feluri aţi răbdat şi pentru Învierea neamului românesc moarte mucenicească cu vitejie aţi primit, îndrăznire având către Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne izbăvim de toată înşelăciunea diavolească şi credinţa ortodoxă cu bărbăţie să mărturisim, ca mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).
Apoi iarăşi se zice Icosul cel dintâi: „De la icoană şi de la altar…” şi Condacul întâi: „Pe Mărturisitorii cei aleşi…”. Apoi se citeşte această rugăciune:
RUGĂCIUNE
O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţe şi prigoane, prin multele voastre pătimiri aţi stăvilit întărâtarea vrăjmaşului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce aţi suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă şi chinuri de tot felul intru apărarea legii celei strămoşeşti, vă aducem mulţumirile noastre.
Şi că cei ce bine v-aţi săvârşit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii şi cu arhanghelii vă veseliţi în lumina cea neînserată a Împărăţiei cereşti, vă rugăm să nu încetaţi a mijloci la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate şi să ne păzească pe noi şi Sfântă Biserică Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredinţă şi de războiul cel dintre noi.
Povăţuiţi-ne pururea pe calea mântuirii, a răbdării şi a dragostei, ca neclintiţi şi uniţi să rămânem până la sfârşitul vieţii întru credinţa cea adevărată.
Aşa, Sfinţilor Mărturisitori, care în strâmtorările şi necazurile din viaţa voastră pământească aţi cerut ajutorul Puterilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca să primiţi în acest ceas rugăciunile noastre şi să ne acoperiţi de smintelile veacului acestuia şi de răutăţile celor potrivnici, ca neînfricat să mărturisim şi noi Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului românesc. Amin.
