Condacul 1
M-ai adus în viaţa aceasta din dragoste şi bunătate, spre a mă bucura de toate darurile Tale, pe care cu milostivire mi le-ai dat, şi spre a urma legea Ta, dar eu, neascultând, m-am aflat departe de Tine, pentru aceasta strig din adâncul sufletului: Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Icosul 1
Mai rău decât fiul rătăcit am ajuns, risipind bogăţiile date de Tine, Părinte Ceresc, în ţara fărădelegilor veacului acestuia şi văzându-mă depărtat de harul Tău, strig Ţie:
Iartă-mă, Doamne, că drumul mântuirii am rătăcit;
Iartă-mă, Doamne, că nici o poruncă a Ta nu am păzit;
Iartă-mă, Doamne, că în păcate de moarte am căzut mereu;
Iartă-mă, Doamne, că toată viaţa am slujit celui rău;
Iartă-mă, Doamne, că smochin neroditor am devenit;
Iartă-mă, Doamne, că învăţăturile Tale sfinte nu am împlinit;
Iartă-mă, Doamne, că numai Tu, în mila Ta, poţi să mă mântuieşti;
Iartă-mă, Doamne, şi de zidirea Ta care Te cheamă să te milostiveşti;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 2
Nu am voit să mă bucur de pacea şi iubirea Părintelui Ceresc, ci am căutat robia cea amară şi amăgitoare a celui viclean, dar Tu, văzându-mă căzut, nu m-ai lepădat de la faţa Ta, ci m-ai învăţat să alerg la scaunul spovedaniei spre a-mi găsi iarăşi sufletul pierdut pentru care Îţi cânt: Aliluia!
Icosul 2
Ce voi face eu, deznădăjduitul, ce răspuns voi da înaintea Ta, că timpul ce mi-ai dat spre a sluji Ţie cu vrăjmaşii Tăi l-am petrecut, iar acum, gol fiind de fapte bune, Te rog cu umilinţă:
Iartă-mă, Doamne, că darurile Tale fără de preţ le-am risipit;
Iartă-mă, Doamne, că în ţara străină a fărădelegii să plec am dorit;
Iartă-mă, Doamne, că talanţii pe care mi i-ai dat i-am îngropat;
Iartă-mă, Doamne, că de calea Ta mult m-am depărtat;
Iartă-mă, Doamne, că bogăţia ce-am primit spre mântuire rău am cheltuit;
Iartă-mă, Doamne, că am căzut şi vrăjmaşul jalnic m-a robit;
Iartă-mă, Doamne, că strig către Tine mereu;
Iartă-mă, Doamne, că Tu eşti Ziditorul meu;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 3
Dulci par tentaţiile lumii acesteia, dar lasă un gust amar, conştiinţa încărcată şi inima plină de durere şi remuşcare pentru păcatele făcute. Dar Tatăl Ceresc ne primeşte ca un Părinte iubitor dacă Îi mărturisim păcatul, de aceea Îi strigăm: Aliluia!
Icosul 3
Fiul cel risiptor şi-a venit în fire văzând viaţa grea în sărăcie, dorind să se sature măcar din mâncarea porcilor. Asemeni şi eu, fiind sărac de fapte bune şi căzând sub greutatea necazurilor şi ispitelor, Te rog din inimă:
Iartă-mă, Doamne, că timpul vieţii cu vrăjmaşii Tăi l-am petrecut;
Iartă-mă, Doamne, că rugăciune cu trăire către Tine n-am făcut;
Iartă-mă, Doamne, că sunt plin de greu şi mult păcat;
Iartă-mă, Doamne, că, rău căzând, din fărădelegi nu m-am ridicat;
Iartă-mă, Doamne, că, de nu mă vei ajuta, sunt un om pierdut;
Iartă-mă, Doamne, şi nu mă lăsa pe mine cel atâta de căzut;
Iartă-mă, Doamne, că timpul mântuirii ce mi-ai dat am risipit;
Iartă-mă, Doamne, căci candela sufletului mi s-a stins şi în păcat am adormit;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 4
Amintindu-mi de timpul petrecut departe de Tine, Doamne, căutând petrecerea unei vieţi în duhul lumii şi al plăcerilor pierzătoare, mă căiesc şi, nădăjduind în mila Ta, Îţi cânt: Aliluia!
Icosul 4
Nu sunt vrednic să cer milă pentru păcatele mele, fiindcă de bunăvoie am greşit călcând porunca dragostei creştine, a iubirii de Dumnezeul meu şi de aproapele, dar îndrăznind către Tine Te rog:
Iartă-mă, Doamne, Tu Care m-ai adus pe pământ spre a-Ţi sluji;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care mi-ai dat multe daruri spre a mă mântui;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care spre biserica Ta mi-ai insuflat chemare;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care mi-ai dat credinţă, nădejde şi răbdare;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care mi-ai ascultat de multe ori smerita rugăciune;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care mi-ai purtat de grijă să pot trăi în astă lume;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care mă iubeşti, mă ajuţi şi mă primeşti;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care din Potirul sfânt cu preacuratu-Ţi trup mă împărtăşeşti;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 5
Mi-ai descoperit cu dragoste învăţăturile Tale, mi-ai scos în cale din purtarea Ta de grijă oameni drepţi, preoţi învăţători şi povăţuitori, care să mă căIăuzescă pe drumul drept al mântuirii, pentru care Îţi cânt: Aliluia!
Icosul 5
Am auzit învăţăturile Tale şi am pus hotărâre să fac voia Ta, dar grijile veacului, nestatornicia, lipsa rugăciunii, gândurile rele m-au depărtat de la calea cea sfântă şi mi-au tăiat aripile sufleteşti, iar eu văzând neputinţa mea Te chem şi Îţi zic:
Iartă-mă, Doamne, Tu Care libertate din bunătatea Ta mi-ai dat;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care mă aştepţi să mă ridic din greu păcat;
Iartă-mă, Doamne, şi nu mă lăsa când îmi este greu;
Iartă-mă, Doamne, Tu cel Milostiv Care nu ai pe nimeni de pierdut;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care vrei ca tot sufletul să fie salvat şi renăscut;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care pe toţi doreşti ca să îi duci în Împărăţia cea
Cerească;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care vrei ca tot sufletul să se mântuiască;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care porţi pe umeri crucea lumii întregi;
Iartă-mă, Doamne, Tu Care mi-ai spălat cu al Tău sânge mulţimi de fărădelegi;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 6
Mi-ai dat libertate, Stăpâne, să aleg singur calea pe care să merg, mi-ai descoperit că există o altă lume şi o viaţă veşnică, unde vor merge sufletele după moarte, mi-ai arătat drumul spre Împărăţia Ta şi mijloacele spre a o cuceri, de aceea Îţi cânt: Aliluia!
Icosul 6
Câtă răbdare ai avut cu mine, Iisuse Doamne, să mă aştepţi să mă întorc la Tine din viaţa de păcat, Tu Cel ce ţi-ai vărsat scumpul Tău sânge pentru mine, Tu Cel ce ai suferit chinuri cumplite, m-ai ridicat, dar eu, alunecând iarăşi, am căzut şi, văzându-mi starea păcătoasă, strig către Tine:
Iartă-mă, Doamne, că am greşit atât de mult;
Iartă-mă, Doamne, că Te-am supărat şi Te-am pierdut;
Iartă-mă, Doamne, că fără Tine eu nu pot trăi;
Iartă-mă, Doamne, şi Te rog, cu inimă smerită, nu mă părăsi;
Iartă-mă, Doamne, şi Te rog, fii cu mine, în viaţa mea mereu;
Iartă-mă, Doamne şi ai milă, că Tu ştii neputinţa mea;
Iartă-mă, Doamne, că Tu vezi cât de slabă şi nestatornică îmi este firea;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 7
Cine se poate mântui? au întrebat atunci pe Domnul Iisus, văzând cât de greu se poate lăsa omul de păcat şi de bunătăţile acestei lumi deşarte şi trecătoare, spre a câştiga viaţa veşnică, iar Tu ai răspuns că tot ce e cu neputinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu, pentru care Îţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 7
Dacă nu ar fi milostivirea Ta şi nespusa iubire de oameni, nu aş avea nădejde de mântuire pentru multele mele păcate, pentru nepăsarea de cele sufleteşti, pentru lipsa de iubire, de râvnă la rugăciune şi fapte bune, pentru nepăzirea poruncilor Tale, dar îndrăznind strig cu suflet umilit:
Iartă-mă, Doamne, că pe fratele meu spre fapte bune nu am îndemnat; Iartă-mă, Doamne, că porunca dragostei creştine n-am lucrat;
Iartă-mă, Doamne, că doar voia mea fac mereu;
Iartă-mă, Doamne, că nu port grijă de sufletul meu;
Iartă-mă, Doamne, că în deşertăciunea lumii greu m-am încâlcit;
Iartă-mă, Doamne, că ei slujesc şi nu Ţie, Domnul meu cel Sfânt;
Iartă-mă, Doamne, şi paşii mei spre mântuire îi conduce;
Iartă-mă, Doamne, şi-mi dă rugăciune curată, de care cel rău fuge;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 8
Amăgitoare sunt dulcegăriile lumii, iar vrăjmaşul neamului omenesc îşi întinde cursele şi răcneşte ca un leu căutând pe cine să înghită, dar Tu, ştiind slăbiciunea noastră, ne aperi şi ne păzeşti cu puterea Ta, scăpându-ne de vicleşugul celui rău, de aceea Îţi aducem cântare: Aliluia!
Icosul 8
Alături de preotul duhovnic, la scaunul Sfintei Spovedanii stai Tu, Iubitorule de oameni, ascultând mărturisirea mea, iar eu, cel ruşinat de păcatele pe care fără ruşine le-am făcut, în ascuns şi la arătare, cu smerenie grăiesc aşa:
Iartă-mă, Doamne, că în mândrie şi slavă deşartă am căzut mereu;
Iartă-mă, Doamne, că rău m-am mâniat şi am urât pe fratele meu;
Iartă-mă, Doamne, că m-am lenevit să fac fapte bune şi rugăciune;
Iartă-mă, Doamne, că gândurile mele sunt de pofte păcătoase pline;
Iartă-mă, Doamne, că m-am lăcomit la tot ce este rău;
Iartă-mă, Doamne, ca am invidiat, judecat şi osândit pe cei din jurul meu;
Iartă-mă, Doamne, că, din zgârcenie, pe cel în nevoie nu am ajutat;
Iartă-mă, Doamne, că de Tine, Împăratul Slavei, nu am ascultat;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Măngâietorul meu!
Condacul 9
Nu avem aici cetate stătătoare, dar noi suntem prinşi în grijile deşarte de parcă am stăpâni lumea. Uităm că suntem trecători, uităm că viaţa noastră e umbră şi vis, iar fiecare clipă care trece ne apropie de mormânt. Să ne trezim din amara înşelăciune şi, mulţumind Domnului pentru grija ce ne-o poartă, să Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 9
Mă cred smerit, dar cea mai mică vorbă mă umple de mânie şi de ură pentru aproapele, nu rabd ispita şi cârtesc mereu la cea mai uşoară supărare, clevetesc, judec şi osândesc, depărtându-mă de harul Tău, şi astfel ajung să rătăcesc în noaptea întunecată a fărădelegii, departe de Lumina lumii, dar Tu, Doamne, ai milă şi ieşi în întâmpinarea mea, că Îţi strig:
Iartă-mă, Doamne, şi mă primeşte ca pe fiul rătăcit;
Iartă-mă, Doamne, că de conştiinţa mea sunt osândit;
Iartă-mă, Doamne, şi ca lui Petru îmi dă mâna şi nu mă lăsa;
Iartă-mă, Doamne, şi mă ridică din valurile vieţii, după mare mila Ta;
Iartă-mă, Doamne, că Tu eşti Creatorul, Domnul şi Stăpânul meu; Iartă-mă, Doamne, că, fără Tine, drumul vieţii mi se pare greu;
Iartă-mă, Doamne, şi îmi dă în toată vremea înger tare, păzitor; Iartă-mă, Doamne, şi, nepregătit pentru veşnicie, nu mă lăsa să mor;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 10
Văzând prin veacuri cum pronia Ta divină lucrează minunat pentru salvarea neamului omenesc, căci ai trimis lumii oameni aleşi, plini de Duh Sfânt, care să povăţuiască oamenii la pocăinţă şi să îi înveţe tainele mântuirii, Îţi cântăm din inimă: Aliluia!
Icosul l0
Mi-ai binecuvântat anii vieţii spre a face fapte vrednice de a moşteni Împărăţia Ta, ai venit în lume din rob să mă faci stăpân, ai suferit chinuri şi moarte ca să îmi sfinţeşti sufletul şi trupul, dar eu, nebunul, m-am robit de bunăvoie stăpânitorului întunecat al lumii, făcând voia lui, de aceea cu sufletul chinuit de amărăciunea greşealelor mele Îţi grăiesc aşa:
Iartă-mă, Doamne, că mai mult ca desfrânata am greşit;
Iartă-mă, Doamne, că mai rău ca vameşul viaţa mea am vămuit;
Iartă-mă, Doamne, că Ţie, Stăpânul şi Izbăvitorul meu, nu am urmat;
Iartă-mă, Doamne, că, lucrând cu sârg păcatul, mereu Te-am supărat;
Iartă-mă, Doamne, şi la înfricoşătoarea judecată pe mine nu mă lepăda;
Iartă-mă, Doamne, şi, Te rog, în focul cel nestins nu mă lăsa;
Iartă-mă, Doamne, că în păcat am fost născut şi păcate mereu fac;
Iartă-mă, Doamne, că haina albă a Sfântului Botez prin păcat am întinat;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 11
Mulţi au căpătat mântuirea prin mila Ta, căci Tu, fiind bun, ai primit şi pe cei din al unsprezecelea ceas în slava Ta cerească. Tu mântuieşti după măsura dragostei Tale, pentru că Te uiţi la inima omului şi vezi dorirea lui, de aceea, aducându-Ţi mulţumire pentru nemăsurata Ta iubire, Îţi cântăm cu dragoste: Alilua!
Icosul 11
Am greşit mai mult decât toată zidirea, zilele vieţii mele s-au scurs
în păcate, faptele mele sunt înaintea Ta ca o cârpă lepădată, iar eu lipsit de virtuţile creştineşti, nici ochii nu mai îndrăznesc să îi ridic spre cer, ci, suspinând ca vameşul, grăiesc:
Iartă-mă, Doamne, Te rog, o Ziditorul meu;
Iartă-mă, Doamne, că vreau să mă întorc ca fiul rătăcit la Tatăl său;
Iartă-mă, Doamne, şi mă primeşte la Tine ca pe un slujitor;
Iartă-mă, Doamne, că, având suflet umilit, Te chem mereu cu dor;
Iartă-mă, Doamne, şi, ca un rob nevrednic, aş vrea măcar să fiu primit;
Iartă-mă, Doamne, şi mă ajută să Îţi slujesc mereu, până la sfârşit;
Iartă-mă, Doamne, că Tu pe toate, de vrei să faci, le poţi;
Iartă-mă, Doamne, şi ne mântuieşte cu mare mila Ta pe toţi;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 12
Pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară! aşa le-ai spus celor de atunci şi cuvintele Tale au rămas pentru veacuri, ca mângâiere în nevoile şi întristările noastre de tot felul, aducând nădejde de mântuire, pentru care Îţi cântăm: Alilua!
Icosul 12
Păcatele mele au covârşit capul meu şi ca o sarcină grea apasă peste mine – aşa spunea psalmistul, iar eu, simţind povara păcatelor care mă împiedică să urc pe calea mântuirii, strig către Domnul aşa:
Iartă-mă, Doamne, Te rog, Te chem plângând, Stăpânul meu;
Iartă-mă, Doamne, că nu sunt vrednic să mai fiu iarăşi fiul Tău;
Iartă-mă, Doamne, şi îmi mântuieşte sufletul cu mare mila Ta;
Iartă-mă, Doamne, şi, Te rog, primeşte pocăinţa mea;
Iartă-mă, Doamne, şi de fericirea Raiului pe mine Tu mă fă părtaş;
Iartă-mă, Doamne, şi în iadul cel înfricoşător să nu mă laşi;
Iartă-mă, Doamne, şi pe mine, cel plin de păcate, nu te mânia;
Iartă-mă, Doamne, şi-mi dă răspuns bun, când mă vei judeca;
Iartă-mă, Doamne, Tatăl, Mântuitorul şi Mângâietorul meu!
Condacul 13
Doamne, Care ai primit pocăinţa vameşului şi femeii păcătoase i-ai dăruit iertare, Care ai făgăduit tâlharului de pe cruce că va fi cu Tine în rai, Care ai primit pocăinţa atâtor păcătoşi din toate timpurile, ascultă-mă şi pe mine, care am păcătuit mai mult decât toată zdirea, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, în timpul nopţii şi al zilei, şi mă iartă după mare mila Ta şi mă primeşte între oile cuvântătoare ale turmei Tale, împărtăşindu-mă încă de pe pământ cu preacinstitele Tale Taine, iar la sfârşitul vieţii, mă du în Împărăţia Ta, ca împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii să Îţi aduc neîncetat cântare: Aliluia! (de trei ori)
Apoi se zic iarăşi Icosul l şi Condacul l.
RUGĂCIUNE
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, îmi recunosc şi îmi mărturisesc păcatele mele, pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot locul. Am greşit umblând după voile păcătoase ale trupului, Te-am mâniat, Te-am scârbit şi Te-am întristat, mi-ai întins cu bunătatea Ta de multe ori Sfântul Trup şi scump Sângele Tău, voind să Te uneşti cu mine, dar eu robindu-mă iarăşi de păcat, am căzut. Nădăjduiesc în mila şi bunătatea Ta, care primeşte pe tot sufletul cel necăjit şi întristat. Căci Tu ai spus prin glasul prorocului David că inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu ai depărtat pe cei ce au venit la Tine cu umilinţă. De aceea, gândindu-mă la înfricoşata Ta judecată şi văzându-mă lipsit de fapte bune şi fără răspuns, îmi plec genunchii rugându-Te să mă ierţi, să mă primeşti, să nu îmi spui că nu mă cunoşti pe mine, pentru că amar va fi mie depărtându-mă pentru veşnicie de Faţa Ta cea plină de strălucire şi mergând în întunericul cel mai de jos. Ci dă-mi putere, înţelepciune, credinţă, nădejde şi dragoste, împreună cu toate virtuţile creştineşti, întăreşte-mă şi mă scapă de boli, necazuri, încercări şi vrăjmaşi, iar pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale sfinţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor, mântuieşte-mă de veşnica osândă şi mă fă părtaş Împărăţiei Tale, ca acolo în veşnicie să văd şi să mă bucur de slava Ta! Amin.
