Nu m-am gândit niciodată că mi s-ar putea întâmpla așa ceva. Am experiență în domeniul tehnologiei, așa că sunt supervigilentă în ceea ce privește controlul parental și verific frecvent căutările și istoricul site-urilor de pe dispozitivele electronice ale copiilor mei. Scriu pentru LifeSiteNews.com[1], aşa că sunt mult mai conștientă decât majoritatea oamenilor despre mizeriile care există pe Internet și despre efectele lor nocive pe care le pot avea asupra creierelor în dezvoltare (ca să nu mai spunem asupra sufletelor în creştere). De aceea am fost așa de surprinsă și mi s-a frânt inima în ziua în care am descoperit că fiul meu de 10 ani s-a uitat la imagini pornografice pe iPhone-ul lui.

Era prima zi a examenelor de final de an. Când autobuzul s-a oprit în acea dimineață, fiul meu mi-a aruncat brusc telefonul: „Hei, am uitat, n-am voie să-l țin cu mine la școală în timpul săptămânii de examene”, mi-a zis el. „Poți să mi-l încarci, te rog?”.

În momentul în care am prins telefonul, mi-am dat seama că au trecut câteva săptămâni de când i-am verificat ultima dată căutările. Cu o fată care tocea pentru examenele de final de clasa a VIII-a, pregătindu-se pentru absolvire, cu un băiat în clasa a IV-a care învăța frenetic pentru a obține o notă bună la geografie (după ce a dat-o deja în bară la materia asta) și cu un copil de grădiniță a cărui temă de casă la matematică consta în acel gen de activitate care-ți mănâncă o oră din noapte („Pune piciorul tău pe o foaie. Trasează conturul și apoi decupează. Folosește ce ai decupat pentru a măsura fiecare cameră din casă”), am uitat pur și simplu de control.

Chiar simțeam că nu am nici un motiv de îngrijorare – căutările anterioare îmi arătau doar lucruri de genul: „Cea mai naşpa băutură din lume”, „Poante cu pârțuri” și „Nava uriașă din «Star Trek Into the Darkness»”. El e un băiat care roșește la simpla pomenire a numelui fetei de care-i place, și eram sigură că ar fi leșinat dacă fata aceea l-ar fi luat de mână. Așa că mă așteptam să găsesc în istoricul căutărilor sale o mostră din mintea unui băiat de 10 ani inocent şi uşor tocilar, cu o afinitate pentru farsele cu pârţuri.

Ce am găsit era însă cu mult mai întunecat. Când am văzut istoricul, mi s-au înmuiat picioarele. Termenii căutați mi-au spus povestea în totalitate, fraze întrerupte – majoritatea frazelor nu le pot reproduce aici pentru că sunt prea explicite…

„Totul a început de la o căutare aparent inofensivă”

Totul a început destul de inocent – aparent căutase un „mod de chiloţi pentru Minecraft”[2], probabil pentru că i s-a părut hilar ca Steve[3] să umble în chiloți. Această căutare aparent inofensivă i-a afișat, în mod evident, și alte rezultate de același gen pe care nu era pregătit să le vadă, așa că termenii căutați au ajuns într-o direcție îngrijorătoare: „oameni dezbrăcați” – „băieţi dezbrăcați” – „bărbaţi dezbrăcați” – „ce înseamnă gay[4]?”. Istoricul paginilor de Internet accesate mi-a arătat lucruri mult mai rele – căci astfel de termeni de căutare l-au aruncat, fireşte, drept în adâncurile Internetului –, incluzând un film porno care m-a traumatizat doar prin simpla citire a titlului. N-am avut puterea să-l vizionez, dar știind că băiețelul meu probabil o făcuse, m-am simțit distrusă.

Inima mi s-a frânt când m-am gândit la ce fel de lucruri au trecut prin mintea lui tânără și inocentă. Totul a început de la o căutare aparent inofensivă, iar curiozitatea l-a mânat mai departe. Din nefericire, l-a dus în locuri unde nici el n-ar fi vrut să ajungă și care l-au lăsat plin de întrebări despre propria sexualitate, doar pentru că a dat pe Internet peste niște poze cu oameni goi.

Când a venit acasă, l-am așezat pe un scaun și i-am spus, cu delicateţe, ce am găsit. Instantaneu, a izbucnit în lacrimi și a început să plângă în hohote, așa cum nu l-am mai văzut plângând de când era atât de mic încât se cățăra în poalele mele. La 1,5 metri și 35 de kilograme, a sta în poala mamei nu era o opțiune, așa că l-am strâns în brațe și l-am ținut până s-a calmat și am putut să stăm de vorbă. Ceea ce mi-a mărturisit mi-a frânt din nou inima. „Nu știu unde mi-a fost capul”, mi-a zis el printre suspine. „Îmi doresc să nu fi văzut niciodată chestiile alea. Nu mi le pot scoate din minte… Nu știu ce să fac!”.

Am stat mult de vorbă. I-am explicat că ceea ce văzuse el nu este ceva normal, că nu asta este adevărata sexualitate. I-am spus pentru prima dată, în termeni expliciţi dar cuviincioşi, ce este sexul şi care e scopul lui, și că este un lucru pe care Dumnezeu vrea să-l păstrăm pentru căsătorie, încât toţi copiii care se nasc apoi să aibă mămici şi tătici care să-i iubească şi să-i crească. L-am întrebat dacă crede cumva că este homosexual. Mi-a răspuns că nu ştie. I-am amintit de fetele pe care le plăcuse de-a lungul timpului, şi asta a părut să-l liniştească. I-am spus că e normal să aibă curiozităţi despre corpul omenesc şi despre sex, dar, dacă vreodată are vreo nelămurire, trebuie să mă întrebe ori pe mine, ori pe tatăl lui – şi nu pe Google sau pe Siri[5].

„Mi-am învățat lecția deja…”

M-a rugat insistent să nu-i povestesc tatălui despre cele întâmplate – era sigur că s-ar supăra pe el. I-am promis că n-o să-i spun. (Soţul meu a avut în trecut propriile sale lupte cu pornografia şi ştiam că el, mai mult decât oricare altul, ar înţelege şi, în același timp, ar putea să explice convingător cât de dăunătoare poate fi pornografia. După o vreme, au făcut și ei o plimbare și au vorbit îndelung. Se pare că a fost de folos).

I-am spus că nu e pedepsit, dar o să-i iau telefonul până o să-mi dau seama cum îl pot feri să nu mai vadă niciodată astfel de imagini.

Am aflat că în iOS 7 poţi bloca căutările cu conţinut sexual explicit, aşa că i-am actualizat sistemul de operare de la iOS 6 şi am activat controlul parental strict. (Are un iPhone 4S, pe care nu-l actualizase de teama unor posibile scăderi ale performanţei, dar n-a fost nici o problemă: deşi e un dispozitiv mai vechi, iOS 7 rulează foarte bine). I-am instalat și un browser nou („McGruff SafeGuard Browser”), care îmi trimite rapoarte zilnice despre fiecare site pe care-l vizitează, și am răs-verificat ca și laptopul lui să fie la fel de asigurat. (Surprinzător, laptopul nu s-a dovedit a fi o problemă – se pare că-i mult mai ușor să controlăm ce site-uri se accesează de pe laptop decât de pe smartphone!).

În cele din urmă, i-am spus fiului meu că, cel puțin deocamdată, îi cer să fiu ori eu, ori soțul meu lângă el atunci când se conectează la Internet, doar pentru a avea grijă de el și a ne asigura că este protejat. Spre surprinderea mea, a fost perfect de acord – a părut chiar uşurat.

Ultimul lucru pe care l-am făcut a fost să-i înmânez un exemplar din „The Boy’s Body Book” („Cartea trupului băiatului”). I-am explicat că organismul și simțurile lui sunt pe cale să se schimbe radical, și această carte l-ar ajuta să știe la ce să se aștepte. I-am spus că am putea citi împreună sau că poate citi și singur, dar eu voi fi mereu la dispoziția lui pentru a-i răspunde la orice întrebare despre sex sau despre trăirile sale, și îi voi spune mereu adevărul – așa că nu va fi nici o problemă dacă mai are orice întrebări pe tema asta.

Au trecut de-atunci mai mult de două luni și totul este bine. Și-a recăpătat treptat accesul la dispozitivele electronice, cu toate că încă îi mai cer să fie într-un loc public atunci când le folosește. Mă îndoiesc că va mai căuta imagini cu oameni dezbrăcați pentru o lungă, lungă perioadă de timp.

Asta nu înseamnă că nu-l voi mai veghea îndeaproape. Mi-am învățat lecția deja.

Abby Moore

(un pseudonim, pentru a păstra anonimatul familiei ei)

Traducere de Mihaela Bîrsan